De ce în România prostia politică nu se plătește?
Fiindcă a devenit o formă de stabilitate. Ea nu deranjează, nu fisurează, nu provoacă accidente de partid, în guvern ori parlament. Curge lin prin instituții, se așază comod în funcții, se adaptează fără efort la limbajul puterii. Sistemul n-o respinge. O recunoaște. O tolerează. O reproduce.