Adulții care se opun unor legi mai dure menite să protejeze copiii de tutun, alcool, pariuri, pornografie, alimentație nesănătoasă etc., invocând argumentul că “este responsabilitatea părinților cum își cresc copiii”, ne transmit, de fapt, că sunt perfect confortabili cu ideea ca unii copii să aibă vieți distruse doar pentru că au avut ghinionul de a avea părinți neimplicați sau lipsiți de resurse.