Orice înfrângere politică majoră duce în mod normal la o schimbare a conducerii unui partid politic. La PNL a picat Ciucă, la USR Lasconi, până și la PSD a pierdut șefia Ciolacu, după aproape 5 ani de barosăneală.

Bun, asta se întâmplă în partidele cât de cât normale la cap (nu că ar fi și performante, Doamne ferește), însă la exaltații ăștia extremiști nu se pune așa problema, adică statutar și pseudo-democratic. Asta nu înseamnă, însă, că nu există un deranj enorm în interiorul lor, la ora asta.

Depre POT, partidul de buzunar conceput pe repede-înainte pentru susținerea lui Georgescu, n-are rost să insist prea mult. Deja fug din el parlamentarii masiv și în viteză, va fi în curând partidul Ițgon, vorba președintelui Dețit Gavrilă. O adunătură eterogenă de profitori care părăsesc corabia imediat după ce scopul partidului - Guru Călin la butoane - a devenit irealizabil.

Mult mai interesant e la AUR, partid mult mai mare și mai vechi, unde poziția aparent de neclinit a lui Simion, care a construit practic acest partid de la zero, se bălăngăne zilele astea pentru prima oară în mod real. Rușii sunt ofticați pentru zecile de milioane prăpădite aiurea, Târziu, deși plecat din partid, bagă strâmbe la greu, Lulea fluieră și el a pagubă, Gigi Becali, așa circar cum e el, produce și el scandal după scandal, mulți simpatizanți îl înjură pe Simion pentru abordarea catastrofală dintre cele două tururi, iar Guru Călin le-a transmis fanilor să plângă, pe bună dreptate, la cât de bou a fost George.

În concluzie, părerea mea e că partidele astea suveranist-nervoase vor traversa o perioadă mai delicată. Posibil să apară altele, noi-nouțe.